Herpangina, deosebiri fata de eruptia unui dinte temporar

A fi parinte nu este tocmai usor, iar atunci cand intervin probleme medicale, lucrurile se complica. Eruptiile dentare sunt cauza multor dureri, plansete si nopti nedormite. Partea buna pentru parinti este ca stiu cauza suferintei si stiu ca va inceta odata cu aparitia pe arcada a dintelui/dintilor. Insa afectiunile bacteriene sau virale dau, prin prisma simptomatologiei de debut incerte, mai multe probleme si griji. Herpangina este un exemplu.

Fig.1 – se observa in palat atat vezicule, cat si afte (ulceratii)

Herpangina este o afectiune virala cauzata de virusul Coxsackie tip A (un enterovirus) sau Coxsackie tip B (echovirus). Frecvent, apare in perioada de varsta cuprinsa intre 1 si 3 ani, dar plaja poate fi marita pana la 10 ani chiar. Este extrem de contagioasa si se raspandeste prin intermediul colectivitatilor: cresa, gradinita, scoala, chiar si parcuri. Cum se transmite? Prin intermediul salivei care, odata ajunsa pe mainile copilului poate ajunge la alt copil, fie direct (isi ating fata sau mainile in joaca), fie indirect (jucarii, manerele leaganelor, balustradele scarilor, toboganelor samd).

Adultii pot face si ei herpangina, pe un fond imunitar mai slab, luand-o de la copii. Forma si mai extinsa este boala gura-mana-picior. Aici apar vezicule si in afara cavitatii bucale, pe buze si tegumentele periorale, plus pete rosii pe palme si talpi.

Cea mai incerta perioada pentru parinti este cea de incubatie a virusurilor care, in acest caz, este intre 3 si 5 zile de la contact. Nu sunt doi copii sa reactioneze la fel, de aceea nu putem generaliza.

Ce au sau pot avea in comun eruptia dentara si perioada de incubatie a herpanginei?

  • febra medie (38, 38.2, 38.5);
  • stare de iritabilitate (nervozitate, agitatie, schimbari de stari);
  • scurgerea salivei in afara gurii, atat in somn (dimineata, capul pare sa stea intr-o mare zona uda de saliva), cat si in restul zilei;
  • saliva mai vascoasa decat de obicei;
  • scurtarea duratei de somn sau marirea frecventei trezirilor nocturne;
  • diminuarea apetitului pentru mancare si bauturi, chiar si cele preferate inainte;
  • modificari usoare digestive (usoara constipatie sau scaune mai moi).

Caracteristici pentru herpangina sunt si durerile de cap (cefaleea), dar si durerile musculare in zona cefei. Pentru un copil mic, ce nu poate verbaliza, acestea nu se pot depista. Se vor manifesta prin iritabilitate, cel mai probabil.

Ce confuzeaza si mai mult parintii este atunci cand aceste simptome chiar se suprapun peste perioada in care se pregateste de eruptie un dinte mai problematic, cum ar fi un molar sau un canin. Parintele chiar observa de multe ori zona unde va erupe acel dinte si spera ca suferintele micutului se fie curmate cat de curand.

Cum diferentiem herpangina de o eruptie dentara?

Destul de specifice pentru herpangina sunt urmatoarele:

Fig.2 – aftele sunt evidente pe palatul moale; asteptul este albicios pe un fond eritematos intens (rosu)
  • durere la inghitire (odinofagia), manifestata brusc de copil prin refuzul de a inghiti bauturi (cele preferate de obicei, atentie!) si plans dupa prima gura;
  • durere si plans la inghitirea alimentelor sau a bauturilor acide (suc de citrice, mancaruri cu citrice) sau chiar vitaminele uzuale cu gust acrisor ( Vitamina C si alti compusi);
  • refuzul alimentelor dure si sfaramicioase (biscuiti, cruste, fulgi de porumb etc);
  • preferinta pentru alimente mai moi (supe, budinci, paste, mancare pasata);
  • refuzul bauturilor calde spre fierbinti si preferinta celor mai reci sau chiar reci (de la frigider);
  • dereglari majore digestive (scaune diareice);
  • febra brusca mare (peste 39 C).

Cele de mai sus ne pot duce deja cu gandul la o alta afectiune, si nu la eruptia dentara. In cazul unei eruptii, fructele si legumele dure ii ajuta la calmarea gingiilor, iar aciditatea le este indiferenta.

Daca parintele reuseste cumva sa examineze cerul gurii (palatul) si restul partilor moi bucale (mucoasa obrajilor, planseu, gingii), si observa un aspect rosu mai aprins pe fondul caruia sunt niste puncte albe (ele sunt veziculele ce se vor sparge), acestea pot fi debutul aftelor specifice de herpangina.

Spargerea veziculelor in herpangina

Faza urmatoare poate fi destul de dificila si cu consecinte serioase: veziculele se sparg rapid, aftele isi fac aparitia si toate simptomele enumerate mai sus se agraveaza, mai ales daca se suprapun. La unii copii, in functie de statusul imunologic, aftele se pot extinde in toata cavitatea bucala. Febra se poate mentine intre 38.5 si 39 cateva zile, apoi scade.

Aftele insa sunt cauza principala pentru durere. Copilul incepe sa nu manance mai nimic si sa nu bea. Gravitatea acesti boli este deshidratarea. Dupa o singura zi cu aport insuficient de lichide, starea unui copil mic (sub 2 ani) poate evolua serios. De multe ori, singura solutie este perfuzarea intraspitaliceasca.

Diminuarea durerii

Ce poate face parintele pentru a ajuta copilul? Diminuarea durerii este prioritara pentru a se relua apetitul si hidratarea, prin urmare, orice remediu este binevenit. Exista sprayuri, geluri si preparate care formeaza un film subtire deasupra aftelor si ajuta la reducerea durerii si a usturimii. Toate acestea trebuie administrate de suficiente ori pe zi, inca de la primele simptome.

Aftele se pot lejer suprainfecta, de aceea parintele trebuie sa fie perseverent in administrarea anti-inflamatoarelor si antisepticelor. Deasemenea, se recomanda curatarea atenta si regulata a limbii cu comprese sterile inmuiate in ser fiziologic sau glicerina, pentru a inlatura depozitele. Iar in masura in care se poate, ar fi de dorit si spalarea corecta a dintilor. Toate bacteriile ce stagneaza un timp indelungat pot suprainfecta leziunile aftoase.

Dupa confirmarea diagnosticului de catre medic, copilul trebuie retras din colectivitate si ferit de parcuri, pentru a nu transmite si altor copii.

Problema este perioada de incubatie, cand aceasta herpangina poate fi usor confundata cu eruptia dentara si copilul poate lua contact cu alti copii. De aceea, recomandam parintilor verificarea frecventa a cavitatii orale, atat acasa (cat se poate), cat si la medicul pediatru, impreuna cu respectarea unei igiene corecte si a unei alimentatii bogate in vitamine si minerale, pentru mentinerea si cresterea imunitatii copiilor.

Autor: Dr. Letitia Raiciu, medic dentist ABC Eurodent, competenta in Inhalosedare si Implantologie, Surse articol: proprii si www.healthline.com, Surse foto: www.diseasespictures.com, www.healthline.com, www.gesundheits-magazin.net

oferte speciale

5 1 vote
Article Rating
Subscribe
Anunta-ma cand
0 Comments
Inline Feedbacks
Vezi toate comentariile
0
Ai o intrebare? Lasa-ne un comentariux
()
x