Cand latimea crestei alveolare este insuficienta, procedurile de augmentare osoasa sunt efectuate, in mod obisnuit, inainte de plasarea implanturilor dentare. Se pot realiza mai multe tehnici pentru aceasta procedura. De exemplu, regenerarea osoasa ghidata, grefarea prin bloc osos sau bone-split pentru expansiune osoasa.
Tehnica bone-split segmentara constituie o metoda mai rapida. O creasta atrofica poate fi extinsa in mod previzibil. Se elimina astfel nevoia de o a doua interventie chirurgicala. In acelasi timp, prin bone-split, implanturile dentare sunt plasate in interiorul crestei nou obtinute.
Plasarea dispozitivelor pentru implanturi dentare
Dispozitivele pentru implanturi dentare sunt plasate in crestele edentate. Asta in cazul in care o latime osoasa corespunzatoare este disponibila pentru a sprijini tipuri de restaurari dentare detasabile sau fixe. Este necesara o grosime de aproximativ 1,5 mm latime fata de maginele vestibulare si linguale ale implanturilor. Duce la o medie de 6 mm grosime necesara a crestei edentate pentru un implant de 4 mm diametru uzual dorit. Acest lucru creeaza o provocare majora in implantologie. Atrofierea alveolara apare intotdeauna dupa extractia dentara. Acest fapt limiteaza utilizarea implanturilor endoosoase pentru a restabili functia orala.
Studiile clinice si/sau radiologice au aratat modificari semnificative ale inaltimii si latimii crestei alveolare dupa extractia dintelui. Modele de vindecare ale crestei alveolare in urma extractiei dentare arata o resorbtie mai rapida a marginii vestibulare fata de cea linguala.
Modele de resorbtie osoasa, dupa extractia dentara, pot pune in pericol plasarea corecta a implantului, in ceea ce priveste pozitia si angulatia acestuia. Implanturile prost pozitionate pot afecta profilul de emergenta al restaurarii finale. In plus, genereaza probleme functionale si estetice. Vor avea un efect negativ asupra ratei de succes pe termen lung.
Tehnica de bone-split cu expansiune osoasa
Bone-split cu expansiune osoasa este o tehnica de manipulare a osului. Scopul este de a forma site-ul receptorului pentru implant, fara a sacrifica tesut osos la nivelul implantului. Osul maxilar are flexibilitate inerenta. Acest fapt poate permite modelarea acestuia in functie de necesitate, prin utilizarea unei serii de instrumente chirurgicale printre care dalti si osteotoame. Acest lucru imbunatateste suplimentar calitatea osului din jurul implantului, atat la nivel cervical, cat si apical.
Aceasta procedura este compusa dintr-o divizare a corticalei lamelare. Apoi, spatiul este largit cu ajutorul oseotomelor Summer. Faptul genereaza spatiu nou format pentru plasarea implantului.
Folosirea dispozitivelor chirurgicale cu ultrasunete in vederea obtinerii unei rate de succes imbunatatita.
Microvibratii cu ultrasunete
Au fost depuse eforturi pentru a crea si dezvolta dispozitive de taiere osoase mai bune, ca raspuns la necesitatea unei osteotomi precise si sigure. In anul 2000, a fost introdusa o tehnica noua pentru precizia si siguranta taierii osoase ce implica folosirea microvibratiilor cu ultrasunete. Aceasta tehnica utilizeaza ultrasunetele de joasa frecventa si insertii vibratoare pentru a rupe tesutul osos.
Prin utilizarea undelor ultrasonice de joasa frecventa (24.7-29.5 kHz), chirurgia osoasa efectueaza o reducere selectiva numai asupra tesutului mineralizat. Acest dispozitiv chirurgical ultrasonic este ineficient asupra tesutului moale. Sunt necesare unde de frecventa mai mare pentru a reduce tesuturile moi. Prin urmare, nu provoaca traume ale tesuturilor moi. A fost demonstrat faptul ca folosirea ultrasunetelor la nivelul crestelor osoase inguste duc la pierderi minime de tesut osos sau perforatii ale acestuia.
Acest dispozitiv cu ultrasunete a fost dovedit a fi un instrument eficient in procedurile care necesita o conservare semnificativa a tesutului osos.
In concluzie, medicina dentara moderna poate oferi solutii de protezare fixe chiar si in cazurile mai putin norocoase. Acolo unde lipsa volumului osos pune probleme in inserarea implanturilor orale.
Autor: Dr. George Alexandru Uce, medic dentist competenta implantologie ABC Eurodent. Bibliografie. 1. Bone Splitting As A Transversal Augmentation Method For Optimizing The Implant Bed. 2. IMPLANT PLACEMENT IN CONJUNCTION WITH THE RIDGE SPLIT TECHNIQUE. 3. Simultaneous implant placement with ridge-split technique in atrophic posterior mandible: case report – J. Yang, H. Shin, D. Park, S. Yu, B. Kim. 4. Modified ridge splitting and bone expansion osteotomy for placement of dental implant in esthetic zone 5. Sursaproprie. Surse foto: www.pinsdaddy.com
