Un tratament endodontic eficient presupune precizie şi o experiență vastă în domeniu, fapt care poate fi asociat deseori cu tehnici de chirurgie dento-alveolară.
Afecțiuni apicale – cauze şi mecanism
Afecțiunile endodontice sunt o consecință a cariilor dentare netratate. Dintele prezintă în interior o cameră pulpară, cu vase şi nervi, ce are ramificații pe fiecare canal radicular. Fiecărei rădăcini îi corespunde cel puțin un canal. Afecțiunile endodontice netratate la timp (pulpite acute sau cronice) se pot complica cu afecțiuni ale parodonțiului apical.
Prin infectarea canalului radicular, o serie de bacterii ajung în apexul (vârful rădăcinii) dintelui, afectând osul. Pentru tratarea acestor afecțiuni sunt necesare intervenții chirurgicale asupra osului, pe cale exterioară.
De asemenea, tratamentele de canal incorect realizate pot duce la dezvoltarea unui țesut patologic apical (granulom, chist). Lăsat mult timp pe loc, acest țesut creşte în dimensiuni, în defavoarea osului.
Granulom şi chist periapical
Ce este granulomul periapical
Granulomul periapical este o formațiune ce apare ca urmare a infectării țesutului apical (zona de os de la vârful rădăcinii dintelui). Aici se dezvoltă un țesut inflamator cu origine epitelială ce creşte în dimensiune în timp. Denumirea corectă este de parodontită apicală cronică granulomatoasă.
Granulomul periapical este primul semnal că infecția a depășit canalul radicular și a afectat osul – tratamentul prompt previne transformarea în chist.
Ce este chistul periapical
Când granulomul capătă o capsulă în jurul său se transformă în chist periapical (granulom chistic). Particularitatea chistului este însăşi membrana exterioară. Celulele membranei se dezvoltă în permanență în detrimentul osului, prin ceea ce se cheamă liză osoasă. Practic, chistul creşte în dimensiuni prin „dizolvarea” celulelor osoase.
Netratat, un chist periapical poate duce la complicații ulterioare: comunicarea cu sinusul maxilar, fosele nazale, migrări ale dinților vecini, fracturi ale oaselor maxilare, acutizări ocazionale sub formă de abcese.
În ambele cazuri, tratamentul presupune o intervenție chirurgicală – rezecția apicală.
Rezecția apicală – procedură şi indicații
Ce presupune rezecția apicală
Rezecția apicală este o intervenție chirurgicală pentru tratament endodontic şi presupune îndepărtarea segmentului de rădăcină inclus în infecție şi curățarea osului.
Indicațiile ei sunt: granuloame, chisturi periapicale, rădăcini foarte curbe apical ce nu pot fi tratate endodontic, eşecuri ale tratamentelor endodontice anterioare, fracturi radiculare în treimea apicală, ace rupte pe canal în porțiunea apicală şi nu în ultimul rând păstrarea a cel puțin 2/3 din rădăcina dintelui, pentru a mai putea fi utilizat protetic.
Rezecția apicală este indicată în toate cazurile în care infecția nu poate fi eliminată prin tratament de canal – condiția esențială este păstrarea a cel puțin 2/3 din rădăcină.
Cum se realizează rezecția apicală
După anestezia locală se va realiza un lambou gingival (tăierea gingiei într-o anumită formă), expunerea osului, forarea unui lăcaş cu freze speciale de os şi îndepărtarea pe această cale a vârfului rădăcinii şi a procesului inflamator. Locul se curăță foarte bine cu chiurete pentru a asigura îndepărtarea în totalitate a celulelor granulomului/chistului.
În aceeaşi şedință se va realiza şi obturarea canalului (dacă nu a fost obturat în prealabil). La sfârşit, se va realiza sutura. Medicul vă va da indicații cu privire la momentul controalelor şi al scoaterii firelor.
Rezecția apicală se realizează în anestezie locală, într-o singură ședință, și salvează dinți care altfel ar necesita extracție și implant dentar.
Rezecție apicală: Întrebări frecvente
Dintele tratat prin rezecție apicală rămâne funcțional?
Da. Dacă cel puțin 2/3 din rădăcină sunt intacte, dintele poate fi utilizat în continuare ca suport pentru o coroană sau o lucrare protetică fixă.
Care este rata de succes a rezecției apicale?
Rata de succes este ridicată – în jur de 85–95% la cazurile cu indicație corectă şi realizate de un medic experimentat. Controalele radiologice periodice sunt esențiale pentru monitorizarea vindecării osoase.
Chistul periapical poate recidiva după rezecție apicală?
Dacă membrana chistului este îndepărtată complet şi canalul este etaşat corect, riscul de recidivă este minim. O igiena orală riguroasă şi controalele periodice reduc suplimentar acest risc.
Care este diferența dintre granulom şi chist periapical?
Granulomul este un țesut inflamator format în jurul apexului dintelui. Chistul apare când granulomul se înconjoară cu o membrană proprie şi creşte prin liză osoasă. Ambele necesită rezecție apicală.
