Traumatismul dintilor temporari

Dintii temporari, in special cei frontali, sunt de cele mai multe ori supusi traumatismelor. Acest lucru se intampla atunci cand copiii incep sa mearga, sa alerge, sau in momentul in care practica diferite sporturi. Cand copilul este supus unei lovituri accidentale la nivelul capului, trebuie cercetat daca nu prezinta si leziuni la nivelul dintilor – traumatismul dintilor temporari. Sunt situatii cand dintele este vizibil afectat. Prezinta mobilitate, fractura coronara sau chiar radiculara. Este absolut necesar ca parintele sa se prezinte la medicul dentist.

Ce se intampla atunci cand copilul cade, dar nu manifesta o simptomatologie clinica care sa alarmeze? De cele mai multe ori, parintele nu acorda o importanta prea mare acestui eveniment, ceea ce poate avea repercusiuni asupra sanatatii dentare a copilului. In prezentul articol, vom detalia ce sechele patologice pot surveni la nivelul dintilor permanenti in urma traumatismului dintilor temporari sau “de lapte”.

Ce se intampla cu dintii temporari?

Ca un raspuns initial al dintelui la lovitura suferita, pulpa dentara prezinta o dilatare a capilarelor. Acest lucru se numeste hiperemie pulpara si se manifesta in timp prin schimbarea culorii. Concret, dintele capata o tenta rozalie.

Daca traumatismul este mai puternic si capilarele prezinta si o hemoragie pulpara, atunci pigmentii sanguini se depun in canaliculele dentinare, iar dintele se coloreaza in roz sau rosu. Culoarea rosie poate reprezenta si o resorbtie inflamatorie la nivelul dintelui. Dupa un traumatism, osteoclastele ajung sa creeze un spatiu in interiorul dintelui prin marirea pulpei dentare care transpare prin tesuturile dure, destul de subtiate. Acest proces poate duce intr-un final la o fractura a dintelui.

Colorarea in neagru sau gri a dintelui, in urma unui traumatism, poate insemna ca pulpa dentara sau “nervul” din interiorul dintelui nu mai este vital. Atunci, pe langa culoarea dintelui, mai trebuie urmarite si alte simptome. Acestea ar fi durerea pe care o acuza copilul, umflarea zonei sau chiar formarea abcesului. In acest caz, inca de la inceput este necesar controlul stomatologic.

Metamorfoza calcica in traumatismul dintilor temporari

Metamorfoza calcica reprezinta o alta reactie a pulpei la traumatism. Aceasta functioneaza anormal, depunand in exces dentina secundara pana cand camera pulpara ajunge sa fie complet calcificata. In acest caz, dintele se coloreaza in galben. Trebuie urmarit de catre medicul dentist tocmai pentru a preintampina eventuale complicatii.

Studiilor efectuate au evidentiat ca un numar de pacienti prezinta de asemenea anchiloza dentara. In urma acestui proces cementul radicular se uneste cu osul alveolar prin disparitia ligamentelor parodontale ceea ce poate avea consecinte in ceea ce priveste eruptia dintelui permanent.

Ce se intampla cu dintii permanenti?

Consecintele traumatismului dintilor “de lapte” asupra celor permanenti sunt influentate de varsta la care se produce evenimentul, precum si cum este traumatismul dintilor temporari. Cu cat copilul are o varsta mai mica (1-3 ani), cu atat ingrijorarile asupra afectarii mugurelui dintelui permanent sunt mai mari.

Studii efectuate au evidentiat ca cea mai frecventa afectarea a dintelui permanent este hipoplazia smaltului. Aceasta reprezinta o lipsa de mineralizare la nivelul smaltului, insotita de o modificare galben-bruna a zonei precum si o rezistenta scazuta la atacul cariei dentare.

Modificarea axului de eruptie a dintelui permanent este o alta consecinta a traumatismelor dintilor temporari. In acest caz, consultul stomatologic si ortodontic este absolut necesar. In cazul in care dintele temporar a fost deplasat in timpul traumatismului si prin pozitia sa a influentat mugurele dentar, fiind intruzat, atunci se poate produce o angulatie intre coroana si radacina dintelui permanent.

Fiecare traumatism este diferit precum si sechelele pe care acesta le poate avea asupra dintilor temporari sau permanenti. De fiecare data, el trebuie evaluat in cadrul unui consult de specialitate.

Autor: Dr. Buganu Elena surse: www.libraryonline.wiley.com,www.sciencedirect.com sursa foto: www.kathleenbernstein.com